Metodele de prelucrare antistatică pentru țesături includ de obicei:
① Finisare cu agenți antistatici;
② Modificarea altoirii fibrelor, amestecarea și împletirea fibrelor hidrofile pentru a îmbunătăți absorbția țesăturii;
③ Amestecarea sau încorporarea fibrelor conductoare. Primele două metode funcționează prin creșterea recâștigării umidității țesăturilor, reducerea izolației și accelerarea scurgerilor de electricitate statică.
Prin urmare, în medii uscate sau după mai multe spălări, efectul de procesare poate fi de scurtă{0}}durată sau nesemnificativ și sunt, în general, utilizați pe țesăturile de îmbrăcăminte obișnuite.
Doar a treia metodă poate rezolva în mod persistent și eficient problema electricității statice din textile și, prin urmare, este utilizată pe scară largă în producția de haine de lucru antistatice. Se efectuează apoi finisarea cu agenți antistatici pe țesătură.
