Tratament cu plasmă
Tehnologia de modificare a suprafeței cu plasmă este o nouă tehnologie de modificare a suprafeței dezvoltată în ultimii ani, aplicată în principal polimerilor și materialelor compozite. Metodele de tratament cu plasmă includ tratamentul cu plasmă cu descărcare strălucitoare, tratamentul cu plasmă cuplată inductiv și tratamentul cu plasmă cu microunde. Tehnologia de modificare a suprafeței cu plasmă îmbunătățește în primul rând proprietățile fizice, chimice și biologice ale suprafețelor polimerului prin reacții chimice de suprafață, cum ar fi oxidarea, nitrurarea și siliciurarea, sporind astfel activitatea de suprafață și durabilitatea polimerului.
Straturi de aderență chimică
Straturile de aderență chimică sunt o metodă de tratare a suprafeței prin acoperirea suprafețelor polimerice cu agregate. Straturile de aderență chimică utilizate în mod obișnuit includ straturile pe bază de silan-, pe bază de- titan și-straturi pe bază de aluminiu. Modificarea suprafețelor polimerice prin straturile de aderență chimică se manifestă în principal ca activitate crescută a suprafeței, umectabilitate și rezistență la adsorbție îmbunătățite și rezistență la coroziune și proprietăți optice îmbunătățite. Straturile de aderență chimică au de obicei o anumită grosime, ceea ce le face relativ dificil de aplicat pe suprafețele polimerice cu forme complexe.
Straturi de aderență fizică
Straturile de aderență fizică se referă la o metodă de tratare a suprafeței prin acoperirea sau lipirea unui strat de material stabil din punct de vedere fizic cu proprietăți excelente de suprafață pe suprafața polimerului folosind metode fizice. Straturile de aderență fizică includ straturi de depunere chimică de vapori și straturi termodeformabile. Materialele obișnuite de aderență fizică includ metale, oxizi și nitruri. Avantajul straturilor de aderență fizică este capacitatea lor de a trata suprafețele polimerice complexe; cu toate acestea, din cauza aderenței relativ slabe, acestea sunt ușor afectate de factorii de mediu și de schimbările de temperatură.
Acoperiri prin pulverizare
Acoperirile prin pulverizare sunt o metodă de tratare a suprafeței prin pulverizarea vopselei pe o suprafață polimerică. Acoperirile prin pulverizare utilizate în mod obișnuit includ acoperiri cu pulbere poliuretanică, epoxidice și termoplastice. Acoperirile prin pulverizare pot îmbunătăți rugozitatea, umectarea, rezistența la coroziune și durabilitatea suprafețelor polimerice. Cu toate acestea, acoperirile prin pulverizare au limitări de grosime pe stratul superior al suprafeței polimerului și nu sunt potrivite pentru tratarea suprafeței componentelor cu structuri complicate.
