Conductivitatea țesăturilor conductoare tricotate provine în principal din fibrele conductoare țesute în ele, cum ar fi fibrele de argint și fibrele de cupru-nichel. Aceste fibre conductoare formează căi conductoare continue în interiorul țesăturii, permițând curentului să circule fără probleme de-a lungul rețelei de fibre. Calitatea conductivității este de obicei măsurată prin rezistivitatea suprafeței; Țesăturile conductoare tricotate de înaltă-calitate pot avea rezistivitate la suprafață de la câțiva ohmi pe centimetru pătrat, îndeplinind cerințele de conductivitate ale diferitelor aplicații. Această conductivitate nu este constantă, dar este influențată de mai mulți factori. De exemplu, structura țesăturii țesăturii are un impact semnificativ asupra conductivității. Structurile de tricotat diferite, cum ar fi tricotajul simplu, tricotul cu nervuri și tricotajul tuck, au ca rezultat densități diferite ale fibrelor conductoare și puncte de contact, ceea ce duce la diferențe în formarea căilor conductoare și eficiența transmisiei curentului. În general, cu cât conținutul este mai mare și cu cât este mai uniformă distribuția fibrelor conductoare, cu atât conductivitatea țesăturii este mai stabilă. În plus, factorii externi de mediu, cum ar fi temperatura și umiditatea, afectează și conductibilitatea. Într-un anumit interval, pe măsură ce temperatura sau umiditatea crește, rezistivitatea suprafeței țesăturilor conductoare tricotate poate scădea, rezultând o creștere corespunzătoare a conductivității. Cu toate acestea, această schimbare este de obicei într-un interval acceptabil și nu va provoca fluctuații drastice ale conductibilității. Tocmai această conductivitate stabilă și reglabilă face din țesăturile conductoare tricotate un candidat promițător pentru aplicații în electronice flexibile, dispozitive inteligente și ecranare electromagnetică.
